Denisa Albu- Tânăra care a ales România

Denisa Albu a plecat în SUA în 1999, la vârsta de 13 ani. A lucrat la Banca Mondială din Washington, iar apoi a fost angajată consultant la o companie importantă care se ocupă de proiecte eoliene. În 2009 le-a cerut acestora să fie transferată din Londra în Constanţa, pentru a fi supervizor comercial al proiectul eolian desfăşurat aici.

De ce ai plecat în America?

Nu a fost chiar alegerea mea de a pleca în SUA, deşi îmi doream încă de pe atunci să văd lumea şi am primit această oportunitate cu braţele şi mintea deschise. În 1999, când aveam 13 ani, mama mea, prof. dr. Mihaela Albu, a câştigat, prin concurs, postul de visiting professor la Columbia University din New York, unde a predat limba şi literatura romană la Catedra Nicolae Iorga, redeschisă în 1998 după ce fusese închisă în perioada comunistă.

Alegerea de a îmi continua studiile în SUA mi-a aparţinut la terminarea liceului, întrucât pentru domeniul ales – relaţii internaţionale şi diplomaţie – universităţile americane sunt în top. Mai mult, mi-ar fi fost probabil imposibil să recuperez anii de şcoală pierduţi în România şi să mă întorc în ţară pentru a da bacalaureatul.

Cum te-a primit America?

Adaptarea nu a fost uşoară, dar totuşi rapidă datorită faptului că aveam o vârstă la care a fost mai uşor să mă integrez. SUA, şi mai ales NY şi DC, sunt locuri foarte diverse unde eşti încurajat să îţi promovezi şi să fii mândru de ţara din care provii, deci am putut să îmi menţin şi să îmi dezvolt identitatea de româncă. Cea mai mare dificultate la început a fost de a învăţa limba engleză la un nivel de vorbitor nativ pentru ca în România învăţasem franceză şi germană la şcoală, iar engleza o cunoasteam la un nivel destul de scăzut şi nu avusesem ocazia să comunic.

Se ştie că în Europa a fi străin în societate este în general un dezavantaj. Care este situaţia în SUA?

Societatea din SUA (cel puţin pe coasta de est, unde am locuit) este una tolerantă şi primitoare, atâta timp cât îţi faci treaba şi respecţi legile, deci să fii străin este acceptat, iar dacă provii dintr-o ţară mai mică, eşti mai exotic” şi atractiv. Românii sunt văzuţi foarte bine. Profesorii mei întotdeauna reacţionează plăcut când află de unde vin şi îmi povestesc de experienţe bune pe care le-au avut cu alţi studenţi români. În Boston sunt în special foarte mulţi studenţi români la universităţi de prestigiu care perpetuează această imagine bună.

Ai lucrat în cadrul Băncii Mondiale din Washington. Ce post ai ocupat?

Am lucrat în cadrul Independent Evaluation Group (Grupul de Evaluare Independent), un departament independent al Băncii Mondiale care are ca scop evaluarea eficacităţii proiectelor BM şi de a recomandara board-ului de directori planuri de acţiune pentru a îmbunătăţi contribuţia BM la dezvoltarea unei anumite ţări.

Cum ai ajuns să lucrezi acolo?

BM a fost una dintre organizaţiile la care mi-am dorit să lucrez după absolvirea facultăţii Georgetown University din Washington. După aproximativ 6 luni de aplicaţii şi interviuri, am primit această ofertă

de consultant în cadrul IEG.

De ce ai ales să revii în România?

Pot spune (fără exagerare) că o forţă m-a mânat înapoi către România şi este un magnet care mă va atrage înapoi mereu. Pe de o parte am vrut să fiu mai aproape de familia mea şi pe de altă parte am fost curioasă să-mi redescopăr ţara.

Un domeniu care m-a interesat încă din anul I de facultate a fost securitatea energetică şi energia regenerabilă. În 2009, după ce am fost consultant pentru Banca Mondială în Washington, DC, am ales să lucrez pentru o companie engleză-americană care manageriaza proiecte de energie eoliană. Întâmplarea a făcut că această companie să fie cea care mangeriaza cel mai mare proiect eolian din Europa continentală, situat în judeţul Constanţa. Am cerut să fiu transferată din Londra la Constanţa pentru a mă ocupă de acest proiect, experienţă care a fost foarte importantă pentru dezvoltarea mea profesională şi personală.

Povesteşte-ne despre evoluţia proiectului eolian din judeţul Constanţa.

Proiectul eolian de la Constanţa a fost cea mai mare investiţie directă străină în România la acel moment. Este cea mai mare fermă eoliană din Europa continentală, cu o putere de 600 MW şi reprezintă aproximativ 30% din energia regenerabilă din România. Din păcate, aşa cum probabil s-a văzut în presă, au fost multe probleme cu autorităţile publice din zonă datorită corupţiei şi a legilor din România.

În ce a constat participarea ta la acest proiect?

Eu am lucrat pentru firma de project management, Continental Wind Partners, ca supervizor comercial. M-am ocupat de aspectele legale şi comerciale pentru exectuarea proiectului.

Care este gradul de dezvoltare al proiectelor de energie regenerabilă în România?

Ca membră a Uniunii Europene, România trebuie să se conformeze cu anumite legi şi norme europene, inclusiv cele de a creşte consumul din energie regenerabilă. În acest sens, Legea 220/2008 încurajează proiectele din energie regenerabilă. În ultimii ani s-au dezvoltat tot mai multe proiecte în domeniul energiei eoliene în special, iar România are potenţial ridicat în energia solară, geotermala, biomasă şi hidroelectrica şi cred că se vor dezvolta tot mai multe proiecte.

Ce modele ar trebui să urmeze România în acest domeniu?

Germania este un model bun de urmat, adaptat evident la clima şi geografia din România.

Avem experţi în domeniu?

Cei care au fost pionieri în domeniu au trebuit să înveţe din mers, dar tot mai mulţi oameni acumulează experienţă şi cred că vom avea mai mulţi experţi în câţiva ani.

Există astfel de specializări în şcolile din România?

Din câte ştiu eu nu există o astfel de specializare în România, iar dacă există aş încuraja studenţii interesaţi în acest domeniu să studieze în alte ţări din Uniunea Europeană, care au mai multă experienţă în domeniu.

După perioadă petrecută în România, te-ai întors în Steatele Unite. De ce?

Am simţit că era timpul să îmi continui studiile cu un masterat şi, într-adevăr, SUA m-a atras cu cele mai bune oferte de învăţământ superior. În prezent sunt în primul an la Fletcher School of Law & Diplomacy în Boston.

Poate cea mai mare nemulţumire din perioada în care am lucrat în România a fost „mafia” din România de care inevitabil m-am lovit. Mi-a fost greu să văd cum nişte oameni fără educaţie şi scrupule reuşesc să se afirme oprindu-i pe alţii care vor să clădească ceva prin muncă şi onestitate.

Dar ţi-ai propus să revii în ţară după terminarea studiilor de masterat, adică în 2012. Se îmbunătăţeşte situaţia din ţară până atunci?

Cu riscul de a părea prea optimistă sau naivă, cred în viitorul şi potenţialul României de a deveni un loc în care creativitatea, dorinţa de a reuşi prin muncă şi sinceritate, spiritul de comunitate şi de antreprenoriat vor domina societatea românească într-un viitor nu prea îndepărtat. Cred şi că este datoria fiecăruia dintre noi de a contribui la îmbunătăţirea societăţii şi economiei româneşti, chiar dacă acest lucru va cere multă perseverenţă şi răbdare.

Ai vreo ofertă de lucru în România?

Nu am nicio ofertă de lucru deocamdată, dar sunt sigură că voi avea la terminarea studiilor. Mă voi orienta în sectorul privat, probabil în domeniul energiei.

Realizat de Laura Ștefănuț.

Interviul face parte din seria de colaborări cu România Liberă și poate fi citit in ediția din 1 Martie 2011 (http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/denisa-albu-tanara-care-a-dat-banca-mondiala-si-un-job-la-londra-pe-constanta-218159.html).

This entry was posted in Romani de Elita in Lume, Romani de Elita Intorsi in Romania and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Denisa Albu- Tânăra care a ales România

  1. Saifulislam says:

    Este formidabil ca s-au ofreit atatea burse dar sa nu uitam ce s-a intamplat in acest an cu elevii basarabeni care au absolvit liceul in Romania. Acestei categorii de elevi, care au repetat un an de studii, au plecat de acasa de la 16 ani li s-au ofreit doar 300 de burse, pe cand numarul de absolventi a fost mult mai mare. In plus,acesti liceeni au sustinut un bacalaureat mult mai sever si mai strict decat cel din R. Moldova. De asemenea s-au confruntat si cu examenele de admitere in facultari, care au avut un grad de dificultate ridicat. Eu nu intentionez sa ridic in slavi elevii basarabeni care au absolvit liceul in Romania dar eu consider ca mai intai de toate trebuie asigurati anume acesti elevi, care au intalnit pe parcursul studiilor liceale diverse dificultati. Ar fi de dorit pe viitor ca elevii cu diploma de BAC din R. Moldova sa sustina examene de admitere in facultati, in aceleasi conditii ca si elevii romani si basarabeni ce au invatat in Romania. Mi se pare corect si logic. Nu conteaza cantitatea ci calitatea. Cunosc studenti din R. Moldova care vin in anul I si nu se pot exprima in limba romana. Studiile europene nu garanteaza si specialisti de calitate, atat timp cat sunt admisi toti indivizii care ne fac tara de rusine. E regretabil faptul ca majoritatea vin doar pentru bursa ofreita si cazare gratuita si alte facilitati. Asa ca domnule Caranfil, ar trebuie sa ne mai intrebam o data de ce are nevoie tara noastra, de 5000 de locuri acordate fara nicio testare sau de 5000 de locuri cu testare? Doar in urma unei eaminari vor merge cei care merita si care vor aduce in tara CALITATE.

Leave a Reply