Marius Ghenea“- o poveste despre succes şi antreprenoriat

Marius Ghenea este antreprenorul mereu dinamic ce construieşte branduri rapid, investeşte în afaceri profitabile pe care le vinde apoi cu milioane de euro: Flamingo, Flanco, FIT, accessNET, Idilis, PCfun.ro, PCGarage.ro, Electrofun.ro, VikingProfil, ShopIT.ro, Casia, Orbital, Testa Rossa România, Online Fashion Group, GasOil Service, predă cursuri de business, este unul dintre puţinii business-angels din România,face parte din “juriul” emisiunii “€œArena Leilor” de pe TVR2 şi a lansat recent prima sa carte intitulată “Antreprenoriat”.
Marius are o avere estimată de Forbes România la 20 milioane de euro şi este o persoană echilibrată care trasează o graniţă “€œinvizibila” între muncă şi viaţa personală. A absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, a Universităţii Politehnice Bucureşti, secţia “Inginerie electronică industrial” şi are un CV unde regăsim o activitate profesională, de business şi una socială, personală, impresionante.


Povestiţi-ne traseul parcurs din „banca scolii” până la statutul de cel mai de succes antreprenor român.

M.G: Cu siguranţă, sunt mulţi antreprenori români de mare succes în prezent, sper că mă pot număra şi eu, cu modestie, printre aceşti antreprenori. Atunci când am început facultatea, România era încă o ţară comunistă, condusă de un dictator. Când am terminat facultatea, România trecuse printr-o revoluţie care nu a schimbat doar regimul politic şi social, ci şi mai ales oportunităţile pe care tânăra generaţie le avea în noul context. Dacă înainte de 1989, un student îşi dorea să termine pur şi simplu cu o medie cât mai bună, pentru a obţine o repartiţie cât mai bună, după 1989 a apărut foarte rapid o schimbare a paradigmei cu privire la ce trebuia să obţii, ca student, de pe băncile şcolii: nu atât cele mai bune note erau importante, cât cea mai relevantă şi mai amplă experienţă pe care le puteai obţine. Iar eu am încercat să întru cât mai bine în noua paradigma: am lucrat part-time în turism, începând chiar cu primul an de după Revoluţie, am asamblat calculatoare în căminul facultăţii, am încercat să obţin cât mai repede, cât mai multă experienţă care să mă ajute în continuare. Astfel că la finalul facultăţii, eram aproape complet pregătit pentru a începe o primă experienţă antreprenorială. Am avut însă oportunitatea de a lucra, ca inginer, imediat după terminarea facultăţii, într-o întreprindere de stat (era începutul anilor 90, când mai toate companiile erau încă deţinute de stat), timp de câteva luni, ceea ce mi-a întărit şi mai mult decizia de a începe o activitate antreprenorială pe cont propriu. Aşa că am început prima afacere antreprenorială, la un an de la terminarea facultăţii, împreună cu doi foşti colegi de facultate, acesta cred că a fost lucrul cel mai important pentru succesul antreprenorial iniţial, faptul că am pornit ca o echipă, foarte unită, cu resurse şi abilităţi complementare, dar cu o viziune comună în ceea ce priveşte ambiţiile antreprenoriale.

Antreprenor sau angajat? Care să fie alegerea corectă?

M.G: Uneori alegem, alteori suntem aleşi: eu nu pledez pentru una sau cealaltă dintre ipostazele unei activităţi profesionale, cea de antreprenor sau cea de angajat. Cred că fiecare îşi urmează drumul sau, în funcţie de un anumit context, de oportunităţile care apar, dar şi de evaluarea fiecărei persoane cu privire la câţiva factori importanţi în această decizie: riscul (mai mare în activităţi antreprenoriale, mai mic din perspectiva angajatului), abilităţile specifice (sunt oameni care se simt în mod natural atraşi de antreprenoriat, iar alţii care funcţionează mai bine într-o echipă, alături de alţi angajaţi), dorinţa de realizare personală, socială, profesională (este posibil ca la anumite realizări profesionale să nu poţi ajunge decât ca angajat, de exemplu dacă vrei să devii cercetător, sau medic, sau profesor, în timp ce realizările sociale, de exemplu, pot fi mai importante în cazul unui antreprenor, care oferă locuri de muncă, generează valoare adăugată semnificativă, susţine creşterea prosperităţii în comunitatea în care activează). La final, ar mai trebui spus şi faptul că orice angajat poate fi un antreprenor la locul său de muncă (ceea ce în terminologia de specialitate se numeşte „intraprenor”, adică un angajat care îşi pune în valoare spiritul antreprenorial la locul de muncă, producând inovaţie şi valoare în domeniul său de activitate), iar orice antreprenor este, în esenţă, şi un angajat în propria afacere (de obicei pe poziţia de top management, dar nu întotdeauna). Aşa că cele două noţiuni nu sunt chiar diametral opuse, aşa cum ar putea părea la prima vedere.

Care ar fi recomandările pentru tinerii ce-şi doresc să plece la studiu în afară graniţei ?

M.G: Sigur că studiile în straintate pot fi extrem de utile pentru studenţii din România, fie pe termen mai lung, fie chiar şi pe termen scurt (burse scurte, programe de exchange, etc.), deoarece acest tip de studii pun în contact tinerii din România cu un alt mediu educaţional dar şi cu un alt mediu social în ansamblu: de la avantajul de a învăţa mai bine una sau mai multe limbi străine, până la avantajul mult mai mare de a înţelege mai bine cum funcţionează alte societăţi, alte comunităţi, alte ţări, alte sisteme educaţionale, toate aceste lucruri nu pot decât să folosească studenţilor din România. Cu condiţia, evident, ca studenţii să meargă la aceste studii cu cele mai bune intenţii şi cu dorinţa clară de a absorbi cât mai multe informaţii utile, cât mai mult knowledge.


Consideraţi că proaspeţii absolvenţi ar trebui să aleagă România pentru viitorul lor?

M.G: Aceasta este o decizie personală, nu cred că pot să vin eu să dau vreo recomandare: este dreptul suprem al oricărei persoane să aleagă în funcţie de interesul său fundamental, acela al unei vieţi mai bune. Pentru fiecare om, această „viaţă mai bună” poate avea diverse semnificaţii: sunt tineri ataşaţi de mediul lor de prieteni şi de familie de aici din România, sau care din alte motive personale nu vor să se gândească la plecarea definitivă din ţară, şi care revin aici cu plăcere, chiar şi dacă anumite oportunităţi profesionale sunt mai mari în Occident prin comparaţie cu România. Ceea ce pot însă spune cu siguranţă este faptul că, pentru un tânăr care vrea să demareze o activitate antreprenorială, cele mai mari oportunităţi rămân tot cele din România, deci revenirea în ţară pentru o astfel de rută de dezvoltare personală este necesară, nu este doar recomandată. Pentru tinerii care optează pentru o carieră profesională (medici, profesori, cercetători, etc.), există cu siguranţă problema lipsei relative de oportunităţi din România, aşa încât decizia de a reveni în ţară este ceva mai dificil de luat.

Dumneavoastră de ce aţi ales România?

M.G: Aşa cum am spus deja, în ceea ce priveşte oportunităţile antreprenoriale, România este varianta cea mai bună pentru un român, iată de ce am decis să rămân în ţară, lăsând la o parte aspectele care ţin de familie, prieteni, mediul social de aici. Dacă aş fi ales o carieră în cercetare (mai ales în cercetare fundamentală, aşa cum speram să fac în liceu şi în primii ani de facultate), este posibil să fi fost tentat de ideea plecării într-o altă ţară unde asemenea profesionişti sunt cu adevărat apreciaţi.

Aveţi o deviză de viaţă,un motto ce vă călăuzeşte?

M.G: Motto-ul meu este de fapt unul general pentru antreprenori:
„Search and luck lead to opportunity!”

This entry was posted in Romani de Elita Intorsi in Romania. Bookmark the permalink.

One Response to Marius Ghenea“- o poveste despre succes şi antreprenoriat

  1. Pingback: » Romani de elita

Leave a Reply